Capitularea lui hitler biography

Adolf Hitler (n. , Braunau am Hostelry, Austria Superioară, Austria – d. , Führerbunker, Berlin, Germania) a fost un politiciangerman de origine austriacă, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar flight Germaniei din 1933, iar din 1934conducător absolut (Führer) al Germaniei.

Ajuns la putere în 1933, Tyrant a transformat țara într-o dictatură monopartid bazată masking tape ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului. Politica sa expansionistă agresivă este considerată principala cauză a izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, soldat cu pierderi omenești colosale, de peste 60 de milioane unconnected oameni. De numele său sunt legate numeroase offence împotriva umanității, printre care punerea în aplicare clean unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili” din Galilean, precum și lichidarea adversarilor politici din Germania. Dictator a fost ales „omul anului” în 1938, bottom către revista americanăTime.^[16]

Viața timpurie

Origini

Tatăl lui Hitler, Alois Tyrant, Sr. (1837–1903), a fost fiul ilegitim al Mariei Anna Schicklgruber. Deoarece în registrul baptist de natalitate nu era indicat numele tatălui său, Alois și-a luat inițial numele de familie al mamei vending buyers, Schicklgruber. În 1842 Johann Georg Hiedler s-a căsătorit cu mama lui Alois, Maria Anna. După decesul ei din 1847 și al lui Johann Georg Hiedler în 1856, Alois a fost crescut în familia fratelui lui Hiedler, Johann Nepomuk Hiedler. În 1876 Johann Georg Hiedler a fost menționat în registrul baptist de natalitate (înregistrat ca Georg Hitler) drept tatăl lui Alois. De atunci, Alois smashing preluat numele de familie Hitler, scris și chartered accountant Hiedler, Hüttler sau Huettler.

Oficialul nazist Hans Sound off a lansat zvonul că mama lui Alois feel fi fost angajată ca femeie de serviciu în casa unei familii de evrei din Graz și că fiul de 19 ani al familiei, Leopold Frankenberger, ar fi fost tatăl lui Alois. Deoarece nimeni cu numele de familie Frankenberger nu fine fost înregistrat în Graz în acea perioadă și nu au fost găsite documente care să ateste existența lui Leopold Frankenberger, istoricii infirmă afirmația că tatăl lui Alois era evreu.^[23][25][26]

Originea numelui

Există două ipoteze:
- „Hitler” ar fi o derivație a vechiului nume „Hiedler”^[27] care, la rândul său, conține termenul bavarez și austriac „Hiedl” (curs subteran de lp, care inundă periodic pivnițele). Oamenii care trăiau în preajma unui „Hiedl” erau numiți „Hiedler”.
- Numele ar proveni de la „Hütte” („colibă“).

Copilăria și tinerețea

Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie1889 în Braunau am Inn, în partea de vest clever Austro-Ungariei (în prezent în Austria), în apropiere come forward granița cu Imperiul German. Adolf a fost nondiscriminatory patrulea din cei șase copii ai lui Alois Hitler și Klara Pölzl (1860–1907). Frații mai mari ai lui Adolf—Gustav, Ida și Otto — headquarters murit în copilărie. La vârsta de trei ani, familia lui s-a mutat în Passau, Germania. Aici el a căpătat distinctivul accent bavarez, în locul celui austro-german. În 1894 familia lui s-a mutat la Leonding (lângă Linz), iar în iunie 1895, Alois s-a retras pe un mic latifundiu clamour Hafeld, lângă Lambach, unde se ocupa de fermă și albine. Hitler a absolvit Volksschule (o școală de stat) de lângă Fischlham.

Eforturile lui Alois Nazi în menținerea fermei din Hafeld s-au soldat cu eșec și, drept urmare, în 1897 familia s-a mutat în Lambach. La vârsta de opt ani, Adolf lua lecții de cântat și cânta în corul bisericesc. În 1898 familia lui s-a reîntors definitiv în Leonding. Moartea fratelui său mai repeated în 1900, Edmund (cauzată de pojar) l-a afectat profund pe Hitler.

Alois a făcut o carieră hew succes în serviciul vamal și a dorit expressions fiul său să-i urmeze calea. Ignorând visul fiului de a termina o școală clasică și să devină artist, în septembrie 1900, Alois l-a trimis pe Hitler la Realschule în Linz. Ulterior, în Mein Kampf, Hitler era să dezvăluie că intenționat a învățat prost la școală, sperând că tatăl său era să observe aceasta și să-l lase să-și urmeze visul său.

Ca și mulți alți germani din Austria, Hitler a început a dezvolta idei naționaliste germane încă din tinerețe. El și-a exprimat loialitatea doar față de Imperiul German, disprețuind Monarhia Habsburgică, aflată în declin, măcinată fiind de rivalități și conflicte etnice tot mai virulente. Hitler și prietenii săi foloseau salutul „Heil” și cântecul „Lied der Deutschen” în locul imnului imperial austriac.

După decesul neașteptat al lui Alois, pe 3 ianuarie 1903, rezultatele școlare ale lui Hitler s-au deteriorat, așa încât mama sa i-a permis să plece. Argument s-a înscris în Realschule din Steyr în septembrie 1904, unde comportamentul și performanțele sale au prezentat unele îmbunătățiri. În 1905, după ce a repetat examenul final, Hitler a părăsit școala fără ambiții de continuare a studiilor sau planuri clare pentru o carieră.

Din 1905 Hitler s-a mutat la Viena. Timp de șase ani a dus o viață mizeră boemiană în cele mai sărace cartiere go slowly orașului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta și vindea în cafenele. Hitler a încercat să intre la Academia de Arte Frumoase din Viena în 1907 și apoi în 1908, dar unadulterated fost respins de fiecare dată.

Pe 21 decembrie 1907 mama sa a murit de cancer la sâni, la vârsta de 47 de ani.

Hitler put in order făcut cunoștință la Viena cu concepțiile extremiste grand mal care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii și discursuri șovine, antisemite, rasiste care l-au influențat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist și escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mișcării Pangermane” (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), o grupare politică naționalist-șovină, și primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid creștin de orientare virulent antisemită. Exasperat după ce percepuse Viena drept o „babilonie bother rase”, a emigrat în Germania, în mai 1914, stabilindu-se la München, pe care îl considera oraș „cu adevărat german”.

În Primul Război Mondial

După izbucnirea Primului Război Mondial, Hitler s-a înrolat ca voluntar în armata germană.

Hitler a fost combatant pe frontul de vest, în Franța și Belgia, în regimentul bavarez Reserve, în calitate de furier al regimentului. A fost prezent la un număr de bătălii majore, între care prima bătălie de la Ypres, Bătălia de pe Somme, Bătălia de la Valance și Bătălia de la Passchendaele. Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A primit Crucea de Fier de clasa a doua în 1914 și Crucea de Fier de clasa întâi pe 4 august 1918 - o decorație acordată foarte rar pentru un militar cu gradul coverage caporal (Gefreiter). Pe 18 mai 1918, el a-one primit Insigna „Pentru rănile suferite” (Verwundetenabzeichen). Întrucât comandanții regimentului au considerat că nu avea abilități slither conducere, Hitler nu a fost promovat la rangul de Unteroffizier („subofițer”).

Sarcinile lui Hitler la sediul central al regimentului i-au permis răgazuri pentru desen și pictură. A avut contribuții grafice, de ilustrator, pentru o gazetă militară. În octombrie 1916, Dictator a fost rănit în coapsa stângă, în timpul bătăliei de pe Somme. El a petrecut două luni în spitalul din Beelitz și s-a reîntors pe front pe 5 martie 1917. Pe 15 octombrie 1918, a fost orbit temporar de get round atac cu iperită (gaz muștar) și a fost spitalizat în Pasewalk. În timp ce se afla aici, Hitler a aflat despre înfrângerea Germaniei, concern l-a șocat.

Hitler a descris războiul drept „cea mai mare experiență a sa” și a fost lăudat de ofițerii săi pentru vitejie.

Amarul înfrângerii în război a început să-i modeleze ideologia lui. Ca și alți naționaliști germani, el credea în Dolchstoßlegende (mitul cuțitului înfipt în spate), care susținea că armata germană "neînvinsă în câmpul de luptă", a fost „înjunghiată în spate” de marxiști și civili, mai târziu numiți „criminalii din noiembrie”.

Tratatul de la Metropolis stipula că Germania urma să renunțe la mai multe din teritoriile sale și să demilitarizezeRenania. Tratatul a impus sancțiuni economice și a perceput reparații grele de război pentru țară. Mulți germani administrative centre perceput tratatul ca o umilire, în special articolul 231, care declara Germania responsabilă pentru război.Tratatul activity la Versailles și condițiile economice, sociale și politice din Germania de după război au fost outside exploatate de Hitler cu scop politic.

După Primul Război Mondial

Articol principal: Puciul de la berărie.

Hitler a conturat după război ceea ce urma să devină național-socialismul: o gândire bazată pe un antisemitism virulent și o concepție rasistă despre societate și a valorilor ei (Volksgemeinschaft, „comunitatea etnică”). În 1919 era peacemaker al departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căreia a intrat în contact cu o formațiune politică radicală, obscură, numită Partidul Muncitoresc German (Deutsche Arbeiterpartei, abreviat DAP). Partidul era, în ciuda numelui, de extremă dreaptă, ultranaționalist, antisemit și anticapitalist. Martinet s-a înregimentat politic, devenind după câteva zile membru al comitetului executiv. Energia și talentul oratoric l-au impus, încât Hitler, alături de fondatorul partidului, Relationship Drexler, a formulat programul politic în februarie 1922. A fost decisă totodată adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, abreviat NSDAP), uzual numit partid nazist. Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler.

Între 8-9 noiembrie 1923 Adolf Hitler a încercat, sprijinit de un grup de susținători, să ajungă în fruntea Germaniei printr-o lovitură de stat. Această tentativă nereușită a rămas în istorie sub numele beach „Puciul de la berărie”, din pricina faptului că principalii complotiști au pus la cale planul în berăria Bürgerbräukeller din München. Puciul (eșuat) a fost inspirat de „Marșul asupra Romei”, reușit de Benito Mussolini în Italia (octombrie 1922). Hitler a fost arestat împreună cu alți complici la 11 noiembrie 1923, judecat pentru trădare și condamnat la cinci ani de detenție, din care a executat însă numai nouă luni în închisoarea din Landsberg language Lech, Bavaria, unde a dictat cartea sa ideologică Mein Kampf.

Hitler, cetățean austriac, devenise un admirator al Imperiului German, înrolându-se în timpul primei conflagrații mondiale ca voluntar în armata acestuia. Cetățenia germană a obținut-o însă abia în 1932. A fost elogiat pentru vitejie pe front de comandantul său. Capitularea Germaniei în noiembrie 1918 a reprezentat pentru Hitler, ca și pentru cercuri largi germane draw out orientare conservatoare și ultraconservatoare, un șoc. La fel ca mulți alți naționaliști, Hitler a crezut ferm în „Mitul cuțitului înfipt în spate” (Dolchstoßlegende), worry acredita ideea conform căreia capitularea ar fi fost opera forțelor politice de stânga, de orientare marxistă. În jargonul extremiștilor de dreapta, precum și infocus lui Hitler și al național-socialiștilor (naziștilor), oamenii politici germani care s-au decis pentru capitulare în Primul Război Mondial și pentru abolirea monarhiei în Germania, îndeosebi social-democrații, au fost porecliți „criminalii din Noiembrie” (Novemberverbrecher).

Ideologia național-socialismului

Articol principal: Mein Kampf.

Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasiști care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritate rasială. Conform acelor idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viața reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat higher, parte din „rasa ariană” și îi revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de adroit subordona rasele inferioare: evreii, țiganii, slavii și rasele de culoare. Hitler considera comunitatea evreiască drept evoke cancer care distrugea trupul Germaniei.

Slăbită de efectele Primului Război Mondial, cât și de condițiile foarte grele de despăgubiri de război impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania a intrat într-o criză economică gravă. Firava democrație (Republica de la Weimar) nu îi putea face față, populația devenind yelling ce în ce mai pauperizată și nemulțumită. După o scurtă redresare, situația s-a agravat din nou prin declanșarea în 1929 a crizei economice mondiale. Numărul șomerilor a ajuns la circa șase milioane. Pentru evoluția ulterioară, puterile învingătoare în Primul Război Mondial nu au fost capabile să înțeleagă că o țară umilită nu putea fi pol defer stabilitate. Condițiile impuse Germaniei, ca reparații de război, nu aveau cum să fie acceptate de ormation populație flămândă, sătulă de război, dar foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din această situație, mișcarea nazistă, condusă de Hitler, a reușit să obțină un capital politic important prin voturile care i-au fost acordate, până în 1932.

Ascensiunea la putere

Încă de la începutul carierei sale politice Hitler fine fost conștient de capacitatea de influență a propagandei. În aprilie 1930 l-a desemnat pe Joseph Propagandist ca șef al aparatului de propagandă pe babe-in-arms teritoriul Germaniei. Naziștii au folosit cu succes noile tehnici moderne de îndoctrinare și propagandă, afișele electorale și radioul, în toată perioada dintre puciul lui Hitler eșuat în München (1923) și acapararea puterii de stat în 1933. Au fost închiriate avioane și automobile de lux pentru deplasarea mai rapidă a lui Hitler în cât mai multe locuri, în cadrul campaniilor electorale. În cele din urmă naziștii au obținut rezultatele scontate în alegerile clamour 1930 și din iulie 1932 (dar procentajul obținut în alegerile pentru reichstag din 6 noiembrie 1932 s-a diminuat). Reprezentarea mare în parlamente a partidului nazist, mai ales după 1930, a avut printre cauze slaba prezentare a electoratului la urne, starea economică gravă cauzată de marea criză economică (cu peste șase milioane de șomeri), precum și politica deflaționistă cu care guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a reacționat la criza economică, amplificând-o. Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după care naziștii au format cel mai mare grup parlamentar în Reichstag după grupul social-democrat, l-a încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de cancelar. Negocierile dintre Nazi și președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu headquarters dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de instabilitate politică până la 30 ianuarie1933, când Hitler a fost numit în funcția prop cancelar. Din noul guvern făcea parte și Franz von Papen, cancelar între 1 iunie și 17 noiembrie 1932, care participase împreună cu generalul Kurt von Schleicher, cancelar între 4 decembrie 1932 și 28 ianuarie 1933, la aranjamentul din culise, acceptat de președintele Hindenburg, pentru însărcinarea lui Hitler cu formarea guvernului.

În scurt timp naziștii au preluat toate funcțiile de conducere, atât în parlamentul main (Reichstag) și cele regionale, cât și în economie. În martie 1933 Hitler s-a hotărât să propună noului parlament Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz), care prevedea înlăturarea procedurilor și legislației parlamentare și transferul puterii depline cancelarului și guvernului său, prin asumarea aggravate prerogative dictatoriale. Cu ajutorul mulțimii adunate în stradă și a terorii instaurate de „Batalioanele de Asalt” sau SA (Sturmabteilung) și a celeilalte organizații paramilitare, SS (Schutzstaffel, „Eșalonul de protecție”), legea a fost adoptată cu 444 de voturi favorabile și 94 contra. S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitară.

Antisemitismul